Ambasada Sustenabilității a întreprins in noiembrie 2019 un studiu la nivel național prin care a dorit să afle opiniile românilor în ceea ce privește problema sărăciei și cea a foamei. Conform Eurostat, unul din trei români este afectat de sărăcie, iar unul din șase trăiește în sărăcie extremă, adică are venitul zilnic pe membru de familie sub 1,71 euro ( sub 8,25 lei).

Pentru acest demers a apelat la Reveal Marketing Research, o companie specializată în studii de piață, care a aplicat un număr de 1300 de chestionare prin metodologiile CAWI (online) și CATI (telefonic) pe un eșantion reprezentativ la nivel național, atât pentru mediul urban cât și pentru cel rural.

Datele demografice ale eșantionului utilizat sunt prezentate în figura următoare.

De asemenea, pentru a avea o înțelegere corectă și completă a fenomenelor vizate, pe lângă analiza cantitativă, s-a realizat și o analiză calitativă prin 6 focus grupuri de 6-8 persoane.

Respondenții au identificat un grad foarte ridicat al urgenței cu care trebuie soluționată această problemă (95%), iar majoritatea cred că există modalități de soluționare. Problema pare să fie mai apăsătoare pentru femei, care, de obicei, sunt mai afectate de sărăcie atât prin diferențele de salarizare, accesul la piața muncii și obligația de a-și dedica o parte din timp creșterii copiilor.

În ceea ce privește impactul personal, cei mai puțin afectați sunt, în medie, bărbații și locuitorii din mediul urban mare, care au acces la locuri de muncă respectiv cei din comune, care de multe ori trăiesc din auto-consum. Cei mai afectați sunt locuitorii din mediul urban mediu, unde prețurile sunt asemănătoare cu cele din urbanul mare, dar oportunitățile nu sunt comparabile.

Un procent important dintre respondenți (87%) cred că sărăcia este o amenințare reală la adresa siguranței naționale. De remarcat, din timpul studiului calitativ, că mulți dintre ei nici nu îi condamnă pe cei care au manifestări anti-sociale care izbucnesc din sărăcie, ci manifestă înțelegere și compasiune față de aceștia.

În ceea ce privește problema combaterii foametei, răspunsurile si reacțiile sun similare, aceasta fiind, de fapt, o manifestare a sărăciei extreme.

Impactul personal este mai mic, pentru că mai putini s-au confruntat direct cu aceste probleme, însă femeile dovedesc mai multă îngrijorare și empatie pentru cazurile sociale afectate de foamete.

Cu cât statutul social al respondenților e mai scăzut, cu atât aceștia percep ca mai importantă problema foametei.

Întrebați, pentru ambele probleme, cine ar fi responsabili cu soluționarea, respondenții studiului au indicat, în procent de aproximativ 70% că autoritățile statului sunt cele de la care așteaptă soluții.

Doar unul din cinci români crede că este de datoria lui să rezolve singur aceste probleme.

ONG-urile sunt percepute ca vectori de implementare, însă populația știe că aceștia nu își pot desfășura activitatea fără un cadru legislativ propice și fără ajutorul persoanelor generoase sau a companiilor.

Mediul privat are o importanță redusă (3%), românii neașteptând de la aceștia să soluționeze probleme precum sărăcia și foamea, decât mai  mult indirect, prin crearea de locuri de muncă.

Astfel, românii se uită cu speranță către autorități pentru a le veni în ajutor.